Eu, secretarele si facultatile - Episodul 1 - Prima serie

Eu, secretarele si facultatile

In rolurile principale :

CA – fosta secretara la “ce depresie” (pentru cunoscatori ☺) si actuala secretara la …

Lucretia Tapalanga – secretara la Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala

Carmen Briciu – secretar sef la aceeasi facultate

In rolurile secundare

Miss F – doamne ce bine ca am scapat de ea !!! ☺

Doamna de la rectorat

Curierul de la rectorat – care nu a venit in 6 zile consecutiv ?!?

26 septembrie 2006

Sunt in prima mea zi de lucru la o firma noua. Nu dau nume sa nu fac reclama. Ma plictisesc si nu am ce sa fac. Fata de ce era la fosta firma (iarasi nu dau nume sa nu fac contra-reclama) aici e liniste si pace cat cuprinde. Cel putin pentru moment.

Undeva intre orele 10 si 11 imi aduc aminte ca trebuie sa dau un telefon important. Deschid agenda si formez numarul Facultatii de Sociologie si Asistenta Sociala. Legatura se intrerupe. Logic ca toate liniile sunt ocupate … si cand nu sunt ocupate, nu raspunde nimeni.

In fine, formez nr de vreo 15 ori. A 16 oara raspunde robotul. Formez interiroul 114 la secretara Lucretia Tapalanga. (cea care s-a ocupat de Colegiul de Asistenta Sociala). Raspunde. Si incepe dialogul:

• Buna ziua! Aveti un raspuns pentru mine ?
• Buna ! Suna unde ai sunat si ieri ! si aud la capatul firului … tonul .

Timp de cateva secunde am ramas pierduta un spatiu. Nu imi venea sa cred ca un om te poate trada in halul asta.

Si acum sa reiau si sa va explic de unde vine stupefactia mea:

Sunasem la facultate pentru diploma de licenta care trebuia sa o primesc inca din luna februarie. Au trecut apropae 8 luni de zile si secretarele nu dau nici un semn ca ar vrea sa rezolve problema. Din luna februarie, am telefonat si am fost la facultate in nenumarate randuri, dar fara nici un rezultat. Am fost sa imi ridic foaia matricola si dupa ce am platit la nu stiu ce banca si in nu stiu ce cont 25 de lei, m-am dus la facultate sa ridic documentul. M-am invoit de la servici si am stat la coada, in fata ghiseului asa cum se sta la orice secretariat, in orice facultate. Ajung intr-un tarziu in fata. Vb cu secretara, imi arata foaia si apoi imi spune ca trebuie sa ii dea nr de inregistrare. “Perfect, imi spun in gand. O sa termine in doua minute.” Cel putin atat timp imi trebuie mie. Ca doar, lucrez si eu ca secretara. Total gresit! Aveti idee cat i-a luat d-nei Lucretia Tapalanga sa puna un amarat de nr de inregistrare ?! 35 de minute fratilor !? 35 de minute! Asta in conditiile in care, dupa cum bine stiti, programul cu studentii de la orice secretariat de facultate este de doua ore pe zi. Si nu pot sa spun ca facea altceva in acest timp, sau ca era ocupata cu telefoane. Nu. Se plimba de colo colo, se mai uita un pic pe pereti, mai iesea din birou cu mana goala si se intorcea tot cu mana goala… si multe alte actiuni la care nu vedeam niciun sens. Eram deja o oala cu presiune care fierbea la 100 de grade. Inghit in sec la fiecare minut si ma abtin cu gandul ca voi scapa in curand. Ridic foaia matricola si o mai intreb o data pe secretara cand sa vin dupa diploma si desi primesc un raspuns de genul “mai incolo”, ne mai avand timp sa stau sa ma cert cu nebuna, plecalergand spre servici spre servici. ( unde ma astepta cu o falca in cer si una in pamant, Miss F).

Asa… sa continuam : Zilele trec una cate una si la servici nu am timp nici sa respir. Dupa un timp, adica prin luna mai, gasesc o clipa de ragaz si sun la facultate. Dupa vreo 15-20 de apeluri reusesc sa prind o linie libera si sa vb cu secretara. Imi spune sa ridic diploma saptamana viitoare, marti, de la rectorat, pentru ca vor trimite cat de curand dosarul. Trebuie sa precizez ca mi s-a parut extraordinar de draguta si nu mi-am dat seama ca de fapt, ea astepta ceva de la mine . Ce ? Va imaginati cu totii. Dar eu nu ma gandeam la chestii de genul asta. Eu eram in culmea fericirii. O sa imi ridic diploma! In sfarsit ! Dupa atatia ani pe bancile facultatii ! Pluteam …

Vine ziua de marti. Ma invoiesc de la servici si ma duc topaind la rectorat. Vai ce frumoasa e viata cand toate iti merg cum iti planifici ! Mai aveam putin si incepeam sa cant. Ajung la rectorat, ma duc la ghiseu ai astept la rand. Cam aglomerat.. dar “Merita, daca am sa plec cu diploma”, imi spun in gand. Ajung intr-un tarziu la ghiseu. Spun cum ma numesc si facultatea de la care vin si astept. Si iar astept. Si apoi …stupoare ! Nu exista diploma mea ! Mi se spune ca cei de la facultate nu au trimis dosarul. Este incredibil! Am simtit cum ma inverzesc la fata. Fetele de la ghiseu ma sfatuiesc sa ma duc sa aduc dosarul cu mana mea.

Ce sa fac ? Am incotro ? Desi ma invoisem doar o ora de la servici plec spre facultate. Noroc ca am de mers doar o statie. Ajung acolo neagra la fata de suparare si ma duc buluc peste secretara. Imi spun: “Gata! Ridic dosarul, il duc si am rezolvat-o !”

Sigur ca da … vb cu secretara si imi spune ca vai a incercat sa ma contacteze si nu a reusit si ca nu a putut trimite dosarul pentru ca exista niste probleme cu echivalarea creditelor si ca vezi Doamne nu e decanul sa semneze diploma si multe altele. Imi promite ca ma suna si ca se va rezolva. Iarasi nu ma prind ca astepta ceva. Nici prin cap nu-mi trecea.

Plec dezamagita si in graba sa ajung la firma.

Mai trece ceva timp. Intr-o zi ma suna pe mobil … secretara. Imi spune ca nu s-a rezolvat si ca va mai dura. Imi spune sa sun in iulie. Vine si luna iunie. Sun iarasi. Vb cu aceeasi secretara. Imi raspunde ca nu ma poate ajuta pentru ca este ocupata cu admiterea.

• Si cat dureaza ? intreb eu .
• Doua saptamani.
• Bine, zic. Va sun in doua saptamani.
• Nu zice, in doua saptamani intram in concediu o luna.
• Pai atunci cand sa va sun ? La anul? intreb eu nevinovata.

Nu mai apuca sa raspunda pentru ca Miss F tipa de la ea din birou dupa mine si sunt nevoita sa inchid telefonul. Ii explic ca nu mai pot vb si inchid. Trece si concediul facultatii. Dupa concediu ma duc iar la facultate. Cand am ajuns la secretariat, sa cad din picioare, nu alta. Cozi imense la toate cele trei ghisee. Intamplator, o vad pe Lucretia si fug dupa ea.

• Buna ziua . Am venit dupa diploma !
• Da! Vino in timpul programului. (trebuie sa precizez ca se schimbase programul la secretariat. Eu venisem de la 12, cum stiam. Dar acum programul era de la 13 la 15.)
• Daca vin la 13 ma ajutati?
• Nu, nu cred ca se poate, spune ea uitandu-se in alta parte si abia asteptand sa scape de mine.
• Pai cum nu se poate? Ii raspund eu mirata. Se fac 8 luni de zile si eu nu am diploma. Am nevoie de ea. Va rog sa ma ajutati pentru ca altfel ma duc la decan.
• Duceti-va la decan, imi raspunde ea amenintator parca, imi intoarce spatele si dispare dupa usa secretariatului.

Raman tablou cateva secunde, apoi simt cum mi se umfla venele la cap si cum mi se umplu ochii de lacrimi din cauza nervilor. Imi venea sa urlu. Astept doua minute sa ma reculeg si cand, dintr-o data o vad pe Cermen Briciu (secretara sef) intrand in lift. “Perfect! imi spun. Lucretia n-a vrut sa ma primeasca, Carmen nu va avea incotro. Si atunci ma postez in fata biroului ei si incep sa o astept. Mai erau trei persoane in fata mea Astept. Intr-un tarziu apare. Doi studenti se inghesuie sa intre. Unul dintre ei scoate un pachet mare de cafea din rucsac si intra in birou. “Super, imi zic. Am uitat ploconul.”

In cateva minute holul ramane gol, imi iau inima in dinti si intru.

• Ma scuzati, ii spun. Nu v-as deranja in afara orelor de program daca nu m-as fi invoit de la servici.
• Toata lumea are probleme in afara de mine, spune ea, si imi face semn sa intru.

Intru si incep sa-mi turui povestea.

• Cerere ai facut ?
• Da, am raspuns eu, inca de anul trecut.
• Si de ce nu ai primit inca diploma?
• Nu stiu. Doamna Lucretia mi-a spus ca nu se poate s-o primesc.
• Cum sa nu se poata ? intreaba ea mirata. Lucretia ? Vino pana la mine te rog ! ii spune ea celeilate la telefon.

Apare Lucretia cu aceeasi privire tampa sub care se ascunde de fapt sange de vipera.

• Aduc dosarul imediat.

Si astfel sunt poftita sa astept pe hol un raspus. Peste 10 minute, ma cheama Lucretia.

• Da, da, spunea ea. Parca era o problema la tine cu dosarul . Ramasese sa continui la anul 4.
• Nu, zic eu. Pentru a patra oara va spun ca nu vreau sa continui. Vreau sa-mi ridic diploma.
• Bine, spune ea. Noi trimitem dosarul la Rectorat si saptama viitoare marti, suni, si daca e gata, te duci sa-l ridici.
• Si cand il trimiteti ? intreb eu.
• Cand vine curierul, imi raspunde Lucretia.
• Si cand vine curierul ?
• Depinde, spune ea.

(Aici am sa fac o paranteza. Este clar ca iarasi ma duce cu zaharelul pentru ca am colaborat la editura cu firme de curierat si stiu ca un curier vine atunci cand il chemi. Il chemi azi, vine azi, il chemi maine, vine maine. Si de obicei livrarile se fac a doua zi pana in ora 12. Deci, mai mult de doua zile nu are cum sa dureze, DACA curierul este chemat la timp.)

Mai mult nu am putut sa obtin de la ele. Am ramas cu numarul de la rectorat si cu promisiunea lor ca vor trimite dosarul. Plec.

Luni, (adica dupa 4 zile) sun la rectorat. Mi se raspunde ca dosarul inca nu a ajuns. Mi se spune sa sun la facultate, cu specificatia ca si cei de la rectorat au sunat in nenumarate randuri la facultate sa trimita toate dosarele).

Injurand printre dinti si cu nervii intinsi la maxim, incep sa sun, IARASI, la facultate. Ca de obicei toate liniile ocupate. Intr-un tarziu, adica dupa vreo 30 de minute, o prind pe Lucretia.

Ii spun ca dosarul nu a ajuns la rectorat.

• Pai maine trebuia sa te duci sa ridici diploma.
• Aveti dreptate, spun eu . Dar cum sa ma duc sa o ridic, daca dosarul meu nu a ajuns inca ? (trebuie sa precizez ca traseul este urmatorul: facultatea trimite dosarul la rectorat, care face diploma si o trimite inapoi la facultate la semnat, si apoi facultatea o trimite la rectorat, de unde eu, trebuie sa o ridic) .

Sa revenim, dialogul continua :

• Cand ati trimis dosarul ?
• Pai nu mai stiu cand a venit curierul . Suna-ma dupa amiaza sa verific.
• Bine, spun eu, multumesc!

Vine si dupa amiaza. Dupa trei, cand se termina programul cu studentii incep sa sun. De la 3 pana la 4 fara un sfert am sunat incontinuu si am reusit sa prind linie libera de doua ori. O data am sunat la Lucretia la birou si nu a raspuns, iar a doua oara am sunat la secretara sef. I-m povestit ca am sunat si nu a ajuns dosarul si a spus sa ii dau ragaz Lucretiei sa verifice si sa revin. De la 4 fara un sfert pana la 4 am sunat incontinuu, dar fara rezultat. Toate liniiile ocupate non-stop. La patru si un minut s-au eliberat toate intr-un mod miraculos, am sunat timp de 10 minute la toate interioarele dar … nu am primit nici un raspuns. De ce nu mai raspundea nimeni ? Simplu: programul secretarelor este pana la 4. Dezamagita, am amanat pentru a doua zi. Marti am sunat iar la rectorat. Mi s-a raspuns ca nu a ajuns dosarul si sa sun IAR la facultate. Iar cand am sunat la facultate stiti ce a urmat. Lucretia mi-a spus sa sun unde am sunat si ieri si mi-a inchis telefonul. In mod cert a spus sa sun la secretara sef pentru ca stia ca ea nu e acolo. Am sunat toata ziua la ea si nu a raspuns nici macar o data. Au urmat zilele de 27, 28, 29 septembrie cand facultatile de stat nu au lucrat.

Voi reveni cu amanunte luni, 2 octombrie 2006.

• Va urma –

P. S. Am impresia ca acesta nu este decat inceputul. Sunt sigura ca nu sunt singura care a avut si are probleme cu secretarele. Voi toti, fosti si actuali sudenti, ati trecut prin asta. Oare atat de primitiva a ajuns societarea noastra incat noi, tinerii, sudentii sa fim striviti ca niste gandaci de catre niste SECRETARE ?!?

Noi, intelectualitatea intruchipata, viitorul societatii, ultima speranta a atator generatii lovite de represaliile comunismului sa fim umiliti si terorizati de aceste fiinte cu funduri imense si mutre acre, care si-au intins tentaculele in toata facultatea si care sunt aparate si protejate pana si de decani ?!?

Mesajul meu catre toate secretarele “bine intentionate” din facultati din alte institutii de invatamant este urmatorul :

“ Suratelor, imi faceti profesia de ras ! Unul dintre motivele cele mai importante pentru care nu vreau sa mai fiu secretara este atitudinea neprofesionista, orientata catre cadouri si plocoane din partea sudentilor, (care sunt, intra-devar, “plini” de bani), lipsa de omenie si nesimtirea crasa de care dati dovada. Sa va fie rusine pentru modul in care urlati si va purtati cu toti studentii bine crescuti si cu bun simt.!”

Astept comatarii si povestiri despre pataniile prin care ati trecut cu secretarele si nu numai !