Al treilea loc de munca - Introducere

Personajele - scurta descriere
Patronul - burtos, scund, viclean (o adevartata vulpe trebuie sa precizez ), uns cu toate alifiile si fost securist pe deasupra - deci suspicios si paranoic pana la D-zeu si inapoi
Cotoroanta - genul de dama care decide ca daca nu esti cu ea, esti categoric impotriva ei. Dornica sa fie pupata in fund mereu si adorata. Gata oricand sa isi scoata ghearele si sa iti vina de hac si gata sa tipe atunci cand nu reuseste sa te convinga altfel !
Tehnicul - Genul de om despre care nu stii in niciun moment daca este cu tine sau impotriva ta
The Jackass - Cosmarul vietii mele
Mistery Guy
Jonny Bravo - Un mascul care se credea prea mascul - Cand pasea in incapere, intai ii intrau pectoralii si apoi restul corpului. Imi lasa mereu impresia de cocos infoiat.

Don Juan - Ei bine dragii mei ... asta se dadea la toate gagicile ... era un fenomen ...
Angelina - Gura mare cat o sura si mult tupeu - ca doar asa e frumos la o gagica din secolul nostru. Nu ? Daca la Jonny intrau in incapere mai intai pectoralii, ei bine, la gagica asta intra pieptul frate ! Da' ce piept ! Ce nu am eu, avea ea de vreo 4 - 5 ori. Dumnezeule! Se uitau masculii din firma la ea, salivand la propriu. Iar ea, fiind mai mult decat constienta de darul minunat de la natura se lasa in voia privirilor si a comentariilor ...

Ei bine dragii mei ... aici am stat un an de zile in cap ... Imi amintesc si acum cand am plecat spre interviu bezmetica si speriata. Am intarziat 30 de minute ... efectiv nu am gasit adresa ... am ajuns in final ... Am avut o rivala care a ramas in proba cu mine. Au vrut sa ne tina pe amandoua ... ea a renuntat ... a venit la mine si mi-a spus ca pe ea nu o incalzeste cu nimic postul de secretara ... ca ea nu a terminat facultatea ca sa fie secretara ... si a plecat si am ramas eu ... printre vreo 10 barbati si vreo 6 femei (astia erau cei de la etajul 1).
La inceput totul a fost ok ... adica a durat ceva pana m-am dezmeticit ... nu stiam NIMIC ... nu stiam sa fac legatura la telefoane, nu stiam ce e ala certificat de inregistrare si nici cum arata ... eram un dezastru ... au avut rabdare cu mine ... eu insa eram atat de stresata si aiurita incat i-am scos din minti. Si directorul (patronul de fapt) care parea foarte de treaba la inceput, si-a dat intr-un final arama pe fata . A izbucnit la un moment dat : " Eu inteleg ca am luat un om fara experienta, dar nici chiar asa ! Nu se mai poate ! " Precizez ca a mai zis ceva ... nu foarte urat, dar nici foarte frumos ... dar oricum TIPA cand a spus cuvintele. Recunosc ca nu m-a ajutat sa ma trezezc si sa nu mai fac greseli ... din contra eram din ce in ce mai stresata ... La vremea aceea nu eram constienta ca oricine greseste si ca acesta nu e un motiv sa fie tratat urat. Offf ... la vremea aceea nu stiam multe ...
Ideea e ca eram un copil prostut, corect si cinstit ... si timp de un an de zile am ajuns sa inghit tot felul de tampenii nefiind capabila sa spun stop. Am avut vreo 4 izbucniri ... era si normal doar ma abtineam mai tot timpul ... o sa va povestesc despre izbucnirile mele mai tarziu ... acum o sa ma axez pe nedreptatile comise de ei. Au fost atat de multe ca am pierdut de mult sirul ... ajunsese sa mi se para normal sa stearga cu mine pe jos ( INCREDIBIL NU ???!!!) . In cateva luni de zile am devenit omul care le facea pe toate : Nu mergea xeroxul :
- Oanaaaa nu merge xeroxul !
Nu mai erau capse :
- Oanaaaa nu mai sunt capse !
Nu se gaseau niste dosare :
- Unde sunt dosarele ? Chemati-o pe Oana !
Nu sunt in regula documentele la licitatie :
- Oanaaaa ce ai facut cu documentele ?!
Nu au ajuns comenzile la destinatie !
- Oanaaaa suna si vezi de ce nu au ajuns !
Clientii faceau plangeri !
- Oanaaaa solutioneaza reclamatiile !
Peste tot nu auzeam decat Oana, Oana si iar Oana ! Ceva nu era in regula cu siguranta era Oana de vina ! Ajunsesem sa intocmesc borderouri de expeditie (care trebuie sa precizez ca nu era treaba mea), sa ambalez colete postale ( care deasemenea nu era treaba mea ... cei de la magazie stateau cu mainile in san si se uitau la mine cum le faceam treaba si daca indrazneam sa le dau ceva de facut se uitau urat la mine ca parca nu era treaba lor sa ma ajute) si alte zeci de lucruri care nu imi intrau in atributii ... Duceam in spate toata firma ... faceam munca a doi oameni (cel putin) si nu mai dadeam randament ... munceam de imi ieseau ochii din cap si in schimb nu primeam decat tipete si urlete. Mi-au facut muuulte ... dar in final le-am facut si eu ... sau ma rog, am pus cat de cat piciorul in prag ... trebuie sa recunosc insa ca desi se spune "mai bine mai tarziu decat niciodata" am reactionat cam tarziu pentru ca eram deja intr-un stadiu avansat de oboseala psihica si cu nervi la pamanat, sau mai bine zis "pe bigudiuri" ca sa parafrazez o actuala colega. :) In continuare voi relata cateva faze facute de ei si apoi raspunsurile mele. O sa tin si un scor ... desi sunt sigura ca m-au facut ... mai mult ca sigur m-au facut...